După ce în 1974, anumite voci din SUA catalogau ozonul ca fiind un gaz care nu e bun de nimic, astăzi cunoaștem o veritabilă efervescență a ozonoterapiei. Conform revistei „What Doctors Don’t Tell You” (WDDTY – Ceea ce doctorii nu-ți spun) în lume există acum peste 26.000 de medici sau terapeuți care folosesc această terapie. Ei sunt localizați în 31 de țări, cei mai mulți fiind în Germania, Italia și Rusia, iar în America numărul lor crește de la an la an.

Emma Borrelli și Velio Bocci de la Universitatea din Siena, afirmă și ei că ozonul este ceea ce în următorii ani va revoluționa medicina. Toate semnalele sunt clare, studiile efectuate până acum conduc toate spre același rezultat: ozonul „se implică” puternic în păstrarea și recuperarea sănătății noastre. Inclusiv în lupta cu cancerul.

  • Ozonoterapia crește capacitatea imunitară a organismului.
  • Stimulează funcția regenerativă și ameliorează sensibil metabolismul.

Este logic să vă întrebați: bine, dar atunci de ce nu se alocă resurse pentru accelerarea cercetării și definitivarea unor tratamente? Lipsa de fonduri necesare dezvoltării provine din imposibilitatea patentării tratamentelor cu ozon. Ca atare, principalele surse de informații, studiile care se fac sunt încă suportate de entuziaști ai ozonoterapiei.

chiropractica

Ozonul, acolo unde alții dau greș

Dean Johnson ducea o viață sportivă activă, îi plăcea rugby și orice alt joc atletic. S-a plâns de dureri la umăr încă de la vârsta de 14 ani, ba mai mult, își dizloca destul de des umărul. La vârsta de 17 ani s-a luat decizia de a i se face o grefă de os de la piciorul stâng, în speranța unei îmbunătățiri, după cum relatează ediția tipărită a revistei WDDTY din 2018.

Problema a fost că a mai suferit trei intervenții chirurgicale. Apoi, Dean Johnson, care relata că având jobul de IT-ist în Bedford nu mai putea suporta durerile cronice. Dezvoltase și o formă de epicondilita laterală, afecțiune cunoscută sub numele de cotul tenismenului. Obosit și în disperare de cauză a decis să încerce și alte soluții. Așa a ajuns la ozonoterapie! După ce toate analgezicele și terapiile prescrise nu mai dădeau rezultate.

După chiar prima sesiune de terapie cu ozon la clinica ProHealth din Bedford, Dean Johnson a simțit că are parcă alte articulații, că este mai mobil, că durerile i-au dispărut. I-au dispărut și durerile de cot.

Cazul lui Dean Johnson, relatat de revista amintită, este unul din numeroasele exemple de reușită ale ozonoterapiei, acolo unde medicina clasică și terapiile obișnuite nu mai oferă soluții. Autoarea, Celeste McGovern, este de fapt una din promotoarele terapiilor alternative.

Matei Bitea

Author Matei Bitea

More posts by Matei Bitea

Leave a Reply

SEMNATURA