Băile galvanice sunt asociate în principal tratamentelor bolilor reumatismale și deficiențelor de circulație periferică. Însă domeniul de aplicare este mai larg, o parte dintre acestea regăsindu-se în terapiile de recuperare medicală de la Genki Medical Center Timișoara.
Astfel, principiul de funcționare al băilor galvanice fac din acestea un tratament eficace pentru atrofiile musculare. Ne referim la acele afecțiuni născute după o imobilizare prelungită a mușchiului cauzată de traumatisme. De asemenea la durerile de origine nervoasă sau musculară.
Afecțiunile articulațiilor și insuficiența venoasă cronică sunt și acestea tratate sau ameliorate semnificativ la clinica noastră.
Efectele fiziologice ale curentului galvanic asupra organismului
Curentul continuu de nivel redus al intensității (galvanic) are efecte benefice. Astfel:
- efect local activator al circulației sangvine;
- stimulează secreția cutanată de histamină;
- efect vasodilatator;
- acțiune antialergică (reduce pragul de receptare al durerii);
Efecte fiziologice ale curenților de joasă și medie frecvență
Curenții de joasă frecvență (0÷1000 Hz) și cei din gama de medie frecvență (1001÷100.000 Hz) sunt folosiți în electroterapie din următoarele considerente:
- sunt excitomotori;
- ajută la vascularizarea vaselor de sânge;
- ușurează decontractarea mușchiului;
- analgezici, calmanți.
Afecțiuni la care se recomandă folosirea curenților galvanici si joasă/medie frecvență
- aparatul locomotor, respectiv entorse, luxații, întinderi musculare, contuzii…
- reumatism articular și abarticular – artroze, artrite, stiloidite, periartrite…
- neurologice – nevralgii și nevrite…
- afecțiuni circulatorii periferice, boala Raynaud
Contraindicații
- TBC în tratament;
- alergii la substanțe electrolitice, cele care se aplică între piele și electrozi;
- pacemaker, implanturi metalice, cohleare;
- inflamații, sângerări, menstruații, tumori
- sarcină
- boli inflamatorii venoase și limfatice
Principiu
În esență, în timpul unei băi galvanice pielea pacientului este unul dintre cei doi electrozi iar apa reprezintă conductorul electric. Înseamnă că vom avea la dispoziție o suprafață de contact destul de mare.
Voltajul redus, suprafața mare de contact vor face să avem curenți de intensitate redusă. Absolut deloc periculoși și fără să genereze durere, respectiv arsuri. Mai mult, trecerea curentului electric continuu este combinată cu temperatura apei de 34÷38 grade Celsius. Acest interval de temperatură face ca organismul să suporte mai bine curenți mari decât la o temperatură mai scăzută.
În esență, după numărul celulelor în care are loc baia galvanică (sau cu curenți de joasă/medie frecvență) avem diferite tipuri de băi. Respectiv patru-celulare, tri, bi sau unicelulare.
Originea galvanismului
Termenul de galvanic este dat în amintirea lui Luigi Galvani (1737-1798), medic italian din a doua jumătate a secolului XVIII. El este creditat ca fiind cel care a descoperit fenomenul. Întâmplător, în 1780 a observat comportamentul unui mușchi de broască supus unui stimul electric. Așa a luat naștere galvanizarea.
Prin cercetări ulterioare s-a dezvoltat o întreagă disciplină care are la bază trecerea curentului electric printr-un electrolit. O contribuție importantă a avut-o și Alessandro Volta, un contemporan de-al lui Galvani. Oricum, fenomenul a luat amploare și cunoaște și numeroase aplicații industriale.
Dacă în medicină s-a dezvoltat o întreagă ramură, electroterapia, spectrul industrial folosește mult galvanizarea pentru prelucrarea metalelor, electroliza pentru depunerea metalelor pe electrozi.