Medicina complementara

Chiropractica și bucuria permanentă

Chiropractica și bucuria permanentă1

Chiropractica este partea de medicină complementară de care se bucură din ce în ce mai mulți americani. Spuneam în articolul nostru „Chiropractica. Tratament și Eficiență. Istoric” că milioane de oameni din SUA au parte în fiecare an de cel puțin un tratament de chiropractică. Este o pondere importantă din totalul de tratamente aplicate în America de Nord.

Iată că în conformitate cu ultimele date ale Asociației Americane de Chiropractică, aflăm că peste Ocean se tratează în fiecare an cel puțin 35 de milioane de pacienți. Coroborând aceste date cu estimarea populației americane, respectiv 310 milioane în 2010, conform Ambasadei României în SUA, ajungem la un raport senzațional. Acela că unul din zece americani merg în fiecare an cel puțin o dată la un cabinet de chiropractică.

Să reprezinte oare cifrele de pe continentul nord-american sensul unei direcții spre care se îndreaptă terapeutica mondială!? Fără îndoială că este un reper important. Beneficiile chiropracticii le-am amintit în articolul la care făceam referire mai sus. Însă numărul de medici și de asistente din domeniul chiropracticii sunt o noțiune lipsită de conținut dacă nu redăm și motivația acestora.

De ce aleg oamenii să se trateze de dureri de spate, să elimine durerile articulare prin chiropractică să spunem că ar fi un subiect deja îndeajuns de explicat. Dar cum se alege această meserie…

Cum am devenit chiropractician. Poveste de viață

Poate că biografia lui Kevin Wafer ar fi fost un text scris fără emoții. Ceva care are început și sfârșit, ceva ce poți bănui de la primele cuvinte. Așa cum sunt oamenii care aleg calea de mijloc, aceea care le aduce satisfacții fără a fi ei înșiși satisfăcuți pe deplin. Kevin este unul dintre cei doi proprietari ai unei clinici din Houston

„Eu, spre deosebire de alții, nu am ajuns să fac chiropractică fiindcă am fost un pacient care s-a convins de utilitatea și valoarea acesteia. Nu s-a întâmplat nimic deosebit cu mine în acest sens. Aș putea spune că decizia de a alege acest job a venit totuși pe neașteptate într-un moment care nici măcar nu era de cumpănă în viața mea.”

Kevin Wafer, povestind despre copilăria lui, mărturisește că mama lui a lucrat ca asistentă într-un cabinet de chiropractică. Și că aceasta obișnuia să-i mai „ajusteze” din când în când micile traume rezultate în urma jocurilor și micilor accidente specifice vârstei. Care copil nu a venit acasă cu dureri de spate petru că a căzut!? Cine nu și-a luxat glezna, umărul, cotul sau cine nu a călcat măcar o dată în mod greșit pe o piatră!?

Viitorului chiropractician îi erau familiare practicile tocmai pentru că mama sa i le aplica în mod frecvent. Și totuși, fiind în pregătirea examenului de licență, urmând să devină inginer chimist, Kevin Wafer și-a pus întrebarea: dar ce fac eu, mie nu-mi place asta!

Deci, să faci o politehnică, să fii în faza examenelor de licență și totuși să te întrebi dacă nu cumva ai luat-o pe un drum greșit, să recunoaștem că ai nevoie de curaj pentru a rosti această întrebare. Fie și în gând.

Motivația lui de a fi inginer chimist, pentru care a învățat și în care a investit timp, bani și eforturi dispăruse într-un sfert de oră. Bine, dar ce să facă!? Și încă nu era vorba de chiropractică, la aceasta încă nu se gândea. E destul de greu să punem motivația faptelor noastre pe inspirație, pe întâmplare sau pe calcule metodice. Poate că un melanj al acestora este o soluție mai bună.

Întâlnirea cu octogenarul chiropractician

Marea întâmplare s-a petrecut printr-o întâlnire întâmplătoare. Cel care fusese chiropracticianul la care lucrase mama sa avea atunci 80 de ani. Or, pe Kevin l-a intrigat activitatea acestuia. Cum, la 80 de ani continuă să lucreze, continuă să-și țină cabinetul? De ce? Ce motivație ai putea avea? Vino să vezi, i-ar fi spus acesta.

A mers în vizită la acel chiropractician de 80 de ani care continua să lucreze. Era ca într-o vizită familiară, v-am spus mai sus, se cunoșteau. Și Kevin a observat bucuria oamenilor care plecau acasă. Medicul chiropractician i-a spus: „Le vezi fețele, le vezi bucuria? Uite din această cauză eu încă lucrez, nu pot pierde aceste bucurii…”

Atunci, Kevin Wafer a luat decizia de a face chiropractică. Și-a luat licența de inginer chimist absolvind Universitatea din Texas dar a abandonat această carieră. Astăzi este un om bucuros. La fel ca doctorul de 80 de ani care îi schimbase viața…<

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *